A murit Stephen Hawking. A murit în aceași zi în care s-a născut Einstein și la aceeași vârstă, 76 de ani. Cosmologul Britanic cunoscut pentru descoperirile legate de găurile negre și fizică cuantică suferea de 50 de ani de scleroză laterală amiotrofică, o boală cumplită care progresiv distruge neuronii motori.
Majoritatea celor bolnavi de SLA mor în 5 ani de la declanșarea bolii. Hawking a fost diagnosticat la 21 și nimeni nu credea că va prinde vârsta de 25 de ani.
Dar acest om a avut ceva de spus lumii și a trăit până la 76 de ani. Timp de 30 de ani Stephen Hawking a predat matematică la Universitatea din Cambridge.
Miracolul este parțial explicat de specialiști. Hawking a avut o formă foarte rară a bolii care a evoluat lent și nu a afectat mușchii responsabili cu respirația și actul înghițirii. Principalele cauze de deces fiind insuficiența respiratorie și malnutriția.
Dar ce m-a făcut să scriu despre el nu sunt lucrurile extraordinare pe care le-a descoperit și nici teribila lui boală ci o “vorbă” mare spusă de Hawking și postată de cineva pe twitter: “Cel mai mare dușman al cunoașterii nu este ignoranța ci iluzia cunoașterii”.
Acesta este numitorul comun la care se pare că ajung toate mințile cu adevărat luminate ale culturii vestice. Indiferent de instrumentul folosit, că e filozofia, poezia, psihologia sau matematica, Plato, Socrates, Einstein, Mark Twain, Hawking și multe alte genii au ajuns la suprema înțelegere a realității: Știm că nu știm nimic.
Mi-aș dori ca și cohorta de filozofi și oameni de știință care tot vorbesc de Inteligența Artificială să dea dovadă de aceeași înțelepciune când vin cu teorii despre conștiință, minte, inteligență și rostul omului pe pământ.
