Prin ‘92 – ‘93  cârâiala modemului era marele hit al generației mele.

După ce reușeai să prinzi linia liberă începea o muzichie ciudată cu suișuri și coborâșuri, care te ținea în suspans până la The Beep. Acel ultim sunet care îți zicea că te-ai conectat,  un fel de Sfântu’ Petru al internetului.

Curiozitatea era imensă, mă minunam la fiecare pixel care se încărca lasciv, așa cum se dezbrăca Kim Basinger în 9 săptămâni jumate, un clasic dragi copii.

Tot prin 90-și-ceva eram printre primii din cartier cu internet prin cablu. Modemul ăla de o tonă mă costase o avere. Nu eram băiat de bani gata, doar iremediabil fascinat de calculator și internet.

Ușor, ușor toate astea deveniseră doar simple unelte, fluturașii din stomac dispăruseră. Curiozitatea aia de copil scăpat în lume, a fost înlocuită de un fel de oboseală, de plictiseală.

Când au venit rețelele sociale și mai târziu smartphone-urile,  m-am “băgat” din inerție, fără pasiune, chiar cu o ușoară lehamite.  Nu m-am prins imediat că pot redeveni copil.

Stay hungry, stay foolish! cum zice Steve Jobs.

Uimirea de copil, joaca, imaginația sunt lucruri pe care le pierdem prea repede, prea ușor.

Uite de asta am lansat un site despre tehnologie. Să redescopăr curiozitatea aia din adolescență, să storc buretele de tot ce știu sau cred că știu și să-l las să absoarbă permanent noul.

Și-n fiecare zi să o iau de la capăt. O adevărată practică spirituală.

Vineri am fost la Webstock, ediția cu numărul 7.

M-am dus cu ceașca goală cum spun maeștrii spirituali, să învăț, să cunosc oameni, să iau pulsul, să fac din nou ochii mari cât cepele ca ăia mici când sunt duși pentru prima oară în Orășelul Copiilor.

Înfometat, prost și fără așteptări, așa am intrat eu pe ușa Marriot-ului, locul unde s-a ținut festivalul românesc dedicat mediei sociale.

Entschuldigung sie bitte die verspätung.

E tot ce știu în limba lui Goethe și Klinsmann (să fie bine pentru toată lumea). Mereu întârziam la ora de germană și de fiecare dată profa mă punea să zic fraza asta până îmi ieșea pe nas.

Vă rog să mă scuzați că am întârziat, domnu Manafu, vreo 7 ani și 30 de minute.

Trebuia să fiu la 9 la Marriot, dar am făcut greșeala să iau mașina și nu bicicleta. Am uitat ce nebunie e prin București când dă o mică ploicică.

Sesiunea Inspired to inspire

Când am intrat în clasă, profu’ Manafu îl scosese la tablă pe bancherul Steven Van Gronning.

CEO-ul Raiffeisen Bank a deschis Webstock-ul din 2014 cu povestea sa de succes, spusă în dulcea limbă românească. Bancher din tată în fiu, fost sportiv de performanță, pasionat de fotografie, blogging și mai ales de ciclism. Îl știu pe bancherul Steven de pe la primele ediții ale celui mai mare concurs ciclist din România, Prima Evadare.

Acolo nu este CEO de bancă, e doar unul dintre ăia 3000 de nebuni care se mozolesc din cap până-n picioare prin pădurile de la marginea Bucureștiului. E prima oară când îl văd pe Steven în costum și fără noroi printre dinți.

Ce om, ce poveste. O alegere perfectă pentru deschiderea primei sesiuni a festivalului, Inspired to inspire.

A urmat Andrea Rossini de la Vodafone. Directorul diviziei Consumer Unit, ne-a spus că tehnologia ultraspeed este pentru 4G și 3G cam ce este tarhonul pentru mâncare, adică îl îmbunătățește foarte mult. Vă explic imediat ce e cu tarhonul ăsta.

Răzvan Exarhu a venit să ne povestească despre Taste of Romania. O aplicație genială născocită de prietenul său, cunoscutul blogger culinar Adi Hădean.

Taste of Romania nu este o simplă colecție de rețete adunate din toată România și nici o aplicație de review-uri. Este un fel de GPS gastronomic, cu ajutorul căruia străinii dar și românii află ce lucruri delicioase pot mânca în România.

Partea frumoasă a aplicației este că fiecare rețetă vine la pachet cu o poveste video, în care musafirul Adi Hădean și gazdele sale prezintă cum se face respectiva mâncare.

Momentan aplicația este doar pentru Android dar în curând va fi disponibilă și pe IOS și Windows. La modul cel mai sincer vă spun, nu vă jucați cu aplicația dacă nu ați mâncat.

Mai multe despre Taste of Romania, aici.

Dacă vreți să aflați ce e cu tarhonul uitați-vă la making of-ul ăsta, merită.

“Avem de lustruit încălțara“ – Ronativ un proiect cu multă iubire de țară. Graficianul Cătălin Năstăsoiu ne-a arătat ce se poate face pornind de la pixelul “RO din imaginea mea NATIVĂ.”

Prin venele și capilarele mediei sociale vizualurile Ronativ pompează sânge în inimile românilor care vor să fie români de prin 2010. Grafica pleacă aproape invariabil de la conturul României, forma aia de peștișor, care pentru mulți e de aur. 

Din virtual Ronativ s-a dus în real prin cele “3 Grații”. Trei vaze făcute din porțelan de Alba Iulia care ilustrează pe verticală același contur al hărții României.

Webstock-ul 2014 a început meciul tare, ca echipa României in zilele ei de glorie.

Prima sesiune, Inspired to inspire, m-a pus pe gânduri. De ce oare nu știm mai mult unii de alții ?

Sunt convins că mulți dintre oamenii minunați pe care-i cunosc, habar nu au de Ronativ sau Taste of Romania. Spațiul public, aerul ăla prin care trebuie să treacă unda, sunetul, bitul, e poluat de derizoriu’ de la televizoriu.

Trebuie să-l hack-uim. Poate m-am inspirat prea tare, dar cred că acum o putem face prin media socială. Dar oare noi cei din media socială înțelegem asta ? Sau mutăm televizorul pe facebook ?

Sesiunea The road to success

Mi-a plăcut mult de Sergiu Biriș fondatorul și CEO-ul Zonga și fondatorul trilulilu.ro. Nu doar că e băiat deștept dar e și modest și bucuros să împărtășească. Mi-a plăcut cum s-a implicat el în micuțul proiect Liverail, gratis doar pentru că a crezut în el. Un proiect care a fost cumpărat anul acesta de Facebook pe aproximativ 500 de milioane de dolari.

Se zice, doar se zice, că România nu are drumuri, nici de asfalt nici spre succes. Așa o fi, dar uite cum unii nu stau în loc de asta. Cum nu avem multe asemenea povești ar trebui să le spunem mai des și mai în gura mare.

Există o Românie care habar nu are de România de la Webstock. Pentru că, nu-i așa, suntem ocupați cu mirande, agenți sub acoperire, ba-p’a-mă-tii și alte petarde.

La secțiunea Micro conferințe aș fi vrut să mă duc la Blogging & Online Content dar era sala plină. Am ajuns la “Innovation in Communication”, sesiunea “New Tactics in communication”.

Cristina Bazavan ne-a prezentat frumoasa poveste a campaniei Vunk în orașul minunilor. Mi-a plăcut, mai ales că oamenii fac niște fapte bune pe bune.

La sesiunea de blogging în continuare se stătea pe scară. Cu chiu cu vai am reușit să mă introduc. Am înțeles motivul înghesuielii: vorbeau Dumnezeii.

Fiecare blogosferă are niște Dumnezei. Aici erau câțiva dintre ai noștri:  Blogger-ul Vali Petcu (zoso.ro), jurnalistul Vlad Petreanu (petreanu.ro), blogger-ul Radu Dumitru (nwradu.ro) și Alexandru Negrea specialistul în Facebook de la agenția Spada. Sfaturi bune, utile, pe care le iei acasă și le poți aplica imediat. Am luat și eu câteva.

De exemplu Vlad Petreanu, care urăște Facebook-ul, ne recomandă folosirea Twitter-ului ca pe o redacție proprie. Adică nu neapărat sa punem noi conținut ci să agregăm și să folosim conținutul pus de alții pe zonele noastre de interes. Un fel de agenție de presă, una imensă și internațională. Pentru agregat eu folosesc Tweetdeck care e probabil și cel mai popular.

Și Vali Petcu (zoso) a dat multe din casă, chestii utile și relevante pentru piața românească. Sper să pună pe undeva slide-urile.

Festivalul s-a terminat cu Webstock Awards, cadru în care se premiază cele mai bune campanii, aplicații, site-uri, etc. Pentru a vedea secțiunile și premianții intrați aici.

Alea Bune

Webstock este un eveniment cu cei 7 ani de acasă și asta se vede, de la organizare până la calitatea temelor alese.

Chiar am avut sentimentul că rămân cu ceva util după fiecare sesiune, nu m-am plictisit nicio clipă deși am stat acolo toată ziua.

M-a bucurat că Webstock arată ca un eveniment bogat, care nu se zgârcește, nu face rabat de la nimic că deh, e criză.

Dar cireașa de pe tortul concluziilor alea bune este accesul la Webstock. Este unul dintre cele mai prietenoase evenimente pentru cei dornici să participe. Poți participa ca blogger sau specialist, iar dacă ești companie plătești 150 ron. Repet, evenimentul nu a avut loc în Parcul Izvor la iarba verde, s-a ținut la Marriot cu servicii pe măsură.

Alea Nebune

Este un festival despre media socială, dar parcă prea puțin social și prea mult comercial.

Pe alocuri am avut sentimentul că singura preocupare a celor prezenți este de cum să împacheteze mai bine publicitatea și PR-ul din mediile clasice în mediul social.

Ceva de genul, hai să vedem cum îi agățăm și pe ăia care nu se uită la televizor, cum să facem internautul să ne halească mesajele fără sughițuri.

Webstock ar trebui să aibă cel puțin o secțiune pe teme ce țin de oportunitățiile pe care media socială le oferă discuției, dialogului public, interacțiunii sociale dintre oameni și oameni, nu doar dintre oameni și branduri sau produse.

Acest nou mediu este un spațiu interactiv fără precedent, care schimbă fundamental nu doar modul în care comunicăm dar și felul în care în care colaborăm, învățăm, inovăm, finanțăm, producem, etc.

După părerea mea Webstock ar trebui să surprindă mai bine aceste aspecte, pentru că media socială e mai mult decât facebook și promovare.

De asemenea mi-ar fi plăcut să văd și o sesiune mai spre hackaton pentru stimularea inovației locale în media socială. Ăsta e un domeniu relativ nou, avem loc, slavă Domnului.

Și unde s-ar putea întampla asta mai bine decât la Webstock ? Mai ales că numele festivalului, de altfel superb ales,  e legat de ideea de revoluție, de inovare.

Concluzii

Din anumite puncte de vedere avem o țară ca afară. Sunt câteva lucruri făcute în România care mă determină să spun asta. După experiența de vineri mai adaug unul, Webstock. Cu toată sinceritatea.

Recomand tuturor, de la cei care sunt doar pasionați până la cei care își câștiga pâinea din media socială să meargă neapărat la Webstock.

Este un eveniment pe care nu trebuie să-l ratați, așa cum am făcut eu timp de 7 ani.

Felicitări organizatorilor Cristian Manafu, Evensys și partenerilor Webstock.

Vreau să închei cu o vorbă deșteaptă spusă de Oswald Chambers:

“Mersul la biserică nu te face creştin, aşa cum statul în garaj nu te face maşină.”

Așa și cu acest festival. Mersul la Webstock nu te face blogger sau expert în media socială dar măcar te învață cum să-ți faci cruce și să zici: Doamne ajută să mai fie și la anu’.