Google susține că a atins un nou prag în cibernetica cuantică, considerat de mulți „Sfântul Graal” al acestui domeniu – un algoritm care permite calcule cuantice reproductibile, verificabile și aplicabile în situații reale.
De ani buni, companiile din tech se întrec în demonstrații de „avantaj cuantic”, adică situații în care un computer cuantic rezolvă o sarcină imposibil de executat, într-un timp rezonabil, de către un calculator clasic.
Problema? De cele mai multe ori, aceste sarcini nu aveau aplicații practice clare și nici nu era simplu de verificat că rezultatul obținut e corect.
Google afirmă acum că a depășit ambele obstacole. Pe 22 octombrie 2025, cercetătorii săi au anunțat că au rulat un algoritm numit Quantum Echoes pe cel mai nou cip cuantic al lor — Willow, cu 105 qbiți.
Rezultatul: o simulare care ar dura ani pe un supercomputer clasic a fost realizată în câteva ore și, spre deosebire de alte experimente cuantice, rezultatul poate fi verificat fizic, fără a avea nevoie de un alt computer la fel de puternic.
Cum funcționează Quantum Echoes?
Pe scurt, algoritmul observă cum se răspândește o perturbare introdusă într-un sistem cuantic.
Este echivalentul „efectului fluture” într-un univers de qbiți.
Perturbarea este aplicată pe un qbit într-un moment precis, iar apoi sistemul e rulat „înapoi în timp” pentru a vedea dacă informația s-a pierdut sau s-a răspândit.
Măsurarea se face printr-o tehnică numită OTOC (out-of-time-order correlator), care nu este doar o curiozitate teoretică: poate avea aplicații reale în chimie, fizică și știința materialelor.
Aici e partea esențială: în loc să se joace cu generarea de numere aleatorii (cum au făcut unele demonstrații anterioare), acest algoritm cuantifică o proprietate a sistemelor fizice reale. De exemplu, într-o moleculă complexă, o astfel de simulare ar putea arăta cum o schimbare într-o parte a moleculei afectează întregul ansamblu — un lucru extrem de util în descoperirea de medicamente sau proiectarea de materiale noi.
E un pas mare și pentru hardware. Cipul Willow, lansat în 2024, are 105 qbiți de tip superconductor și o fidelitate remarcabilă: 99,88% pentru operații pe doi qbiți și 99,97% pe un singur qbit. Pentru acest experiment, au folosit 65 dintre ei.
Michel Devoret, șeful diviziei de hardware cuantic de la Google, explică într-un scurt video ce înseamna algoritmul Echoes și de această descoperire este cu adevărat una revoluționară.Google estimează că un supercomputer clasic ar avea nevoie de cel puțin 3,2 ani pentru a reproduce simularea, asta dacă ar fi măcar posibil s-o facă. Mașina cuantică a reușit în doar câteva ore.
Și totuși, entuziasmul e temperat de câteva limite importante. Algoritmul, deși verificabil, nu este încă aplicat direct într-un caz comercial.
Este un „proof of concept” — o demonstrație că se poate. Dar pentru a ajunge la aplicații concrete în industrie sau sănătate, va fi nevoie de procesoare cuantice mai mari, mai stabile și mai ușor de integrat în ecosistemul digital actual.
Criticii subliniază și că, deși verificabil, algoritmul necesită totuși o înțelegere și un context experimental complex pentru a confirma rezultatele.
Nu e ceva ce poți rula pe laptop și verifica cu un script Python.
Cu toate acestea, cercetătorii consideră realizarea un punct de inflexiune. Hartmut Neven, liderul echipei Google Quantum AI, a spus-o clar: „Dacă nu pot dovedi că datele sunt corecte, cum pot face orice cu ele?” Acum, Google susține că poate.
Ce înseamnă asta, practic? S-ar putea ca în următorii ani să vedem algoritmi cuantici capabili să simuleze sisteme chimice reale — lucruri ca interacțiuni într-o proteină sau comportamentul unui material nou pentru baterii.
E un vis care, deocamdată, a fost amânat mereu de limitări hardware sau incertitudini teoretice. Cu Quantum Echoes și Willow, se pare că am trecut de la vis la plan de lucru.
Drumul e încă lung. Dar acum știm că e posibil. Iar în cercetare, acest lucru face toată diferența.
Sursa: Google Blog
