Mii de lucrători indieni își filmează treburile casnice cu camere fixate pe cap, producând materialul video cu care companiile de tehnologie învață roboții umanoizi să se miște ca oamenii — aceiași roboți care, în timp, ar putea prelua exact aceste sarcini.
Pentru o oră de înregistrări, o gospodină din Chennai primește 250 de rupii, aproximativ 2,6 dolari.
Nagireddy Sriramyachandra, 25 de ani, poartă un smartphone prins pe frunte în timp ce taie mango sau spală vasele în locuința ei din Tamil Nadu, în sudul Indiei. Clipurile ajung, printr-o aplicație dedicată, la firma de date Objectways, care le verifică automat și o avertizează când mâinile îi ies din cadru.
„Cine altcineva îți dă 250 de rupii pe oră doar pentru treburi casnice?”, a spus ea pentru AFP, adăugând că poate va ajunge să folosească ea însăși un robot.
Datele pe care le furnizează se numesc „egocentrice” — filmări la persoana întâi care surprind sarcina din unghiul celui care o execută. Spre deosebire de chatboți și generatoarele de imagini, care învață din text și din conținut deja disponibil online, roboții fizici au nevoie de exemple reale de mișcare: cum se prinde un obiect, cum se menține echilibrul, cum se reacționează într-un mediu dezordonat.
Acest tip de informație nu există la scară pe internet, așa că trebuie produsă manual, cadru cu cadru.
India s-a poziționat ca intermediar global pentru crearea, procesarea și etichetarea datelor de antrenament. Lucrătorii filmează acasă, în fabrici sau în studiouri amenajate ca apartamente, folosind ochelari cu cameră, dispozitive montate pe cap și senzori de mișcare.
La Objectways, firmă cu birouri în India și SUA și clienți din topul Fortune 500, decorul se schimbă după câteva mii de ore de filmare, pentru ca seturile de date livrate clienților să fie variate.
Rani N., absolventă de inginerie de 21 de ani, înregistrează aproximativ 90 de clipuri pe zi, fiecare de circa patru minute, repetând aceleași gesturi — împăturitul unui prosop, de pildă — din zeci de poziții. Munca e „suportabilă”, spune ea, dar are senzația că poartă camera permanent.
Cererea vine din expansiunea rapidă a pieței de roboți umanoizi. Banca de investiții Morgan Stanley estimează peste un miliard de astfel de roboți în uz până în 2050, majoritatea în industrie și comerț, iar Goldman Sachs evaluează piața umanoizilor la 38 de miliarde de dolari până în 2035.
Ravi Shankar, șeful Objectways — stabilit în SUA, dar crescut în Tamil Nadu, de unde recrutează masiv —, enumeră sarcinile cerute de clienți: împăturit haine, făcut cafea, pregătit un sandviș. „Unele meserii urmează să fie preluate, ca oamenii să poată face lucruri mai bune”, spune el.
Aici apare tensiunea pe care o semnalează atât lucrătorii, cât și autoritățile. Think-tankul guvernamental NITI Aayog avertizează că dezbaterea despre inteligența artificială și piața muncii se concentrează pe profesiile de birou și ignoră cei aproximativ 490 de milioane de lucrători informali care susțin economia indiană.
Raportul, publicat înaintea summitului global pe inteligență artificială găzduit anul acesta de India, a analizat efectele tehnologiei asupra unor ocupații de la cizmari la vânzători de ceai. Ponni, o femeie de 55 de ani care împletește de un deceniu ghirlande de flori pe marginea drumului în Bengaluru, a fost și ea plătită să poarte un telefon prins pe frunte. Generația următoare, care ar putea face o muncă asemănătoare, „va avea o problemă”, spune ea.
Fenomenul nu se limitează la India. Aceeași muncă este plătită diferit de la o piață la alta: în Los Angeles, lucrători gig primesc 80 de dolari pentru două ore de filmări casnice, potrivit unei investigații Los Angeles Times. Firma Micro1, cu sediul în Palo Alto, are 1.000 de angajați în 60 de țări care înregistrează sarcini domestice, iar Scale AI, susținută de Meta, a strâns 100.000 de ore de filmări pentru robotică.
China operează peste 40 de centre de antrenament de stat. Piața globală a colectării și etichetării de date ar putea ajunge la 17 miliarde de dolari până în 2030, conform firmei de analiză Grand View Research. Critici ai modelului îl descriu drept extractiv și slab plătit, mai ales fiindcă sistemele antrenate astfel urmăresc, în final, să înlocuiască munca umană.
Nu toți cei din domeniu împărtășesc această perspectivă. Manish Agarwal, de la firma Humyn Labs din Bengaluru, respinge ideea că roboții vor lua locurile de muncă și mizează pe colaborarea dintre oameni și mașini: „Un sudor din India ar putea coordona un robot-sudor din Praga”, spune el. Deocamdată, mii de indieni transformă gesturi banale în materie primă pentru o industrie care abia începe să se contureze.
Reportajul AFP poate fi vizualizat pe youtube.
Sursă:DAWN
