Pe scurt:

Design / Construcție / Ergonomie

Design-ul cu muchiile curbate pe ambele fețe este superb și unic dar face telefonul mai alunecos. Nu este design-ul cel mai potrivit pentru un instrument care se plimbă din mână în buzunare de zeci de ori pe zi. Problemă pe care o găsesc la toate telefoanele flagship subțiate de dragul modei, din fericire rezolvabilă cu o carcasă bună sau un skin.

Finisajele și greutatea îți dau sentimentul unui telefon bine construit, așa cum e de așteptat pentru un telefon premium. Cele două fețe de sticlă sunt mai groase iar șasiul dintr-un aluminiu mai dur față de modelele anterioare. Sigur nu se îndoaie. Camera de pe spate nu este ieșită în relief, încă un mare plus față de alte telefoane de top.

Palm rejection-ul mi-a făcut probleme, mai ales la început. Foarte ușor activam aplicații și setări pe care nu le doream.

Ecran / Sunet

Vizualizarea de video-uri sau navigarea pe internet este o experiență unică, recunosc în mare măsură datorită acelorași muchii curbate pe care le dojeneam mai sus. Ca-n reclama aia de la bere pot spune că ecranul de pe S9+ este probabil cel mai bun de pe piață.

Sunetul este pe bune stereo adică oferă o spațialitate reală și foarte clară indiferent de volum. Am fost impresionat. Sunetul și ecranul de pe S9+ mi-au oferit cea mai bună experiență de consum de conținut media cu un device mobil.

Camera

Camera este foarte, foarte bună! Cât timp am avut S9+ cu mine am avut permanent sentimentul că am un aparat foto cu telefon și nu invers. Viteza de reacție, focusul ultra rapid și calitatea demnă de un DSLR (cu asterixurile de rigoare) m-au cucerit sincer.

În subsolul articolului am oferit note la toate aspectele care contează pentru mine când vreau să-mi cumpăr un telefon, mai ales unul de 1000 de euro.

Notă finală 8,6 din 10.

Sunt un pozar amator prost. Uneori am ochi, zic eu, dar când vine vorba de pozat și filmat mă bântuie de câțiva ani o plictiseală cronică. Apăs pe buton din datorie și pe principiul fie ce-o fi.

Entuziasmul ăla nebun de a face poza la orice, de la colonia de furnici ieșite noaptea la furat în bucătărie până la noua ta muză, vecina de la doi, a dispărut cu desăvârșire.

Telefonul meu (iPhone 7) e plin de poze banale la pisici și șuruburi, iar buzduganul ăla de dslr și-a luat câmpii și a plecat într-o călătorie imaginară de unu’ singur.

Acum două săptămâni am primit spre testare un S9+, telefonul pe care Samsung îl tot laudă că a “reimaginat camera”. Din review-uri, dar mai ales că am în familie un S7 și un Note 8, știu cât de bune sunt S-urile la fotografie. Motiv pentru care am fost și mai curios să văd cât de mult mai poate “reimagina” Samsung o cameră deja atât de bună.

Apropo, dacă prin absurd căutați un review mai tehnic vi-l recomand pe cel de pe gsmarena. Pentru că am ajuns prea târziu la petrecere, mi-am propus să mă concentrez mai mult pe experiența în sine și mai puțin pe frecvența procesoarelor și număratul de pixeli.

Testarea a fost și mai interesantă pentru că sunt utilizator de iPhone de când s-a inventat smartphone-ul. Pe lângă “jucatul” în magazine și la lansări, singura mea experiență mai serioasă cu Androidu’ e când mă roagă taică-miu să-i pun widget-ul de vreme pe prima pagină. Nu știu de ce dar periodic dispare.

Am două vești proaste și douăzeci bune

Încep cu alea proaste pentru că sunt mai puține.

Prima veste proastă e că S9+ nu levitează! Nu glumesc, cea mai mare problemă a acestui telefon este gravitația. Galaxy S9+ arată absolut superb, e finisat de zici că e făcut dintr-o bucată, este un super computer sub forma unei bijuterii din sticlă și aluminiu dar alunecos ca un săpun.

Exact elementul de design care face toată seria Galaxy S de la S6 încoace să arate așa de bine, muchiile curbate ale ecranului și spatelui, este și motivul pentru care experiența mea de utilizare propriu-zisă a fost de multe ori frustrantă.

În opinia mea arogantă muchiile rotunjite ale celor două fețe din sticlă fac orice telefon Galaxy S unul foarte alunecos. Un dreptunghi de sticla care parcă pândește permanent un moment de neatenție pentru a se transforma în cele mai scumpe cioburi din lume.

Ai putea spune ca toate flagshipurile noi suferă de aceeași problemă și într-o măsură așa este, doar că Galaxy-S-urile bat și aici concurența. iPhone-urile, Pixel-urile au o muchie mai consistentă care oferă o priză mai bună.

Cursa prostească din ultimii ani pentru subțierea continuă a telefoanelor este încă un rezultat trist al lumii în care marketingul este împărat și designul industrial slugă.

Pe scurt: Dacă nu vreți să plângeți și să vă bucurați pe deplin de un telefon (vă-zic-mai-încolo-cum) luați obligatoriu carcasă pentru S9+ și în general pentru orice S. Eu l-am folosit naked și grija mai mare ca de obicei de a nu-l da pe jos mi-a luat mult din bucuria de a-l folosi.

Problema numărul doi este palm rejection-ul, adică atingerea nedorită a ecranului care schimbă chestii. Înțeleg că de la Galaxy s8 încoace această problemă a fost mult diminuată (în parte și prin reducerea curburii marginilor ecranului), dar cu toate astea mi s-a întâmplat de nenumărate ori să mă trezesc în aplicații sau setări pe care nu le deschisesem cu bună știință.

De multe ori doar prin simpla manipularea a telefonului (pus și luat de pe masă) ecranul îmi înregistra atingerea și deschidea ceva.

Dar cea mai frustrantă experiență cu palm rejection-ul a fost în aplicația foto. În modul Pro, unde ai numeroase setări pe ecran, poți foarte ușor atinge altceva decât îți dorești. Ce să mai zic de “deșteptăciunea” de a comuta între camera frontală și cea de pe spate printr-un simplu swipe pe ecran… Adică am surprins pisica făcând o ghidușie și când să imortalizez momentul m-am trezit că-mi văd fața, pentru că mi-am plimbat greșit degetul cu un milimetru.

Gata, hai cu alea bune. Sunt multe și cu adevărat bune.

Prima veste bună e că problemele pe care le-am întâmpinat sunt rezolvabile. O carcasă bună este tot ce ai nevoie. Atingerile nedorite s-au diminuat pe măsură ce m-am obișnuit cu telefonul, problema rămâne dar nu e gravă.

Un alt lucru care mi-a plăcut este că ai mai multe posibilități de accesare securizată a telefonului. Telefonul se poate deschide fie prin senzorul de amprentă de pe spate, prin citirea irisului, recunoașterea feței sau prin modul  “intelligent scanning”, care combină scanarea irisului cu recunoașterea facială.

Am folosit în paralel “intelligent scanning” și senzorul de amprentă. Recunoașterea feței și scanare irisului merge surprinzător de bine, chiar dacă nu la fel ca pe un iPhoneX, care are o cameră infraroșu dedicată Face ID-ului.

Nu știu cât de mult ar trebui să ne îngrijoreze mesajul de dinaintea înregistrării iris-ului prin care Samsung ne atenționează că scanarea iris-ului poate afecta vederea, mai ales a copiilor mici.

Una peste alta mă bucur că există mai multe posibilități de accesare a telefonului. Sunt un mare critic al strategiei celor de la Apple de a forța utilizatorii să folosească o singură metodă de securizare biometrică. Omul e fericit când are opțiuni iar Samsung oferă aceste opțiuni.

În test-drive-ul de o săptămână mi-am propus să mă concentrez pe două aspecte, distracție și muncă, adică cum e consumul de conținut media pe cel mai bun ecran de telefon din lume și cum mă poate ajuta S9+ să fiu productiv.

Mai întâi munca și apoi distracția

Poate, la modul sincer,  Galaxy s9+ să-mi înlocuiască laptop-ul și dslr-ul când sunt pe drumuri ? Asta e principala întrebare la care am căutat răspuns în aceste teste. M-au interesat trei capitole: camera foto/video, scrisul pe telefon în sesiuni mai lungi și cât ține bateria pentru acest tip de utilizare.

Camera foto / video

Căratul DSLR-ului la un eveniment sau în vacanță nu e tocmai o plăcere. Vreau poze de calitate dar vreau să fiu și fâșneț, să vorbesc cu lumea să fiu atent la ce se întâmplă nu la scumpa mea trusă foto sau la ce diafragmă să folosesc.

* Este clar că un DSLR cu senzor full-frame nu poate fi înlocuit 100% de o cameră cu un senzor de 5-6 ori mai mic. Dar vrei să ai în buzunar o cameră care se apropie cât mai mult de un DSLR. 

Galaxy S9+ vine cu două obiective pe spate, unul wide și unul tele. Pentru prima oară într-un telefon mobil obiectivul wide de pe S9+ are o diafragmă mecanică, care-ți permite în modul Pro să jonglezi cu două deschideri, f/1.5 și f/2.4. În modul automat camera alege singură deschiderea în funcție de lumină.

Trecerea dintr-o diafragmă în alta se face instantaneu și deschiderea de f/1.5 ajută considerabil în situațiile de luminozitate scăzută.

Ambele obiective au  senzori de 12 Mp și stabilizare optică mecanică. Obiectivul tele are o deschidere de f/2.4. S9+ are zoom optic 2x , pe care l-am găsit extrem de util.

Camera are mai multe moduri de folosire: panoramă, mâncare, pro, live focus, auto, slow motion, AR emoji. M-am jucat cel mai mult cu modul pro, auto, live focus și super slow-motion.

Super Slow motion-ul

Pentru 0,2 secunde camera trage cu 960 de cadre pe secundă. De menționat că poate avea mai multea asemenea burst-uri într-o singură filmare. Efectul este super spectaculos și ușor de obținut. Samsung a implementat un sistem prin care camera detectează singură mișcarea și declanșează automat înregistrarea.

Când ești în setarea super slow-mo, pe ecran apare un dreptunghi galben și tot ce ai de făcut e să așezi acel dreptunghi pe zona în care va avea loc mișcarea, de preferat rapidă, pe care vrei să o înregistrezi. M-am distrat cu niște porumbei în parc și cu nepotul meu piroman.

Modul Pro

În acest mod poți controla manual camera, de la ISO, deschiderea de diafragmă până la modul de în care este măsurată lumina. Modul Pro mi-a oferit ocazia de a înțelege mai bine ce poate camera de pe S9+ și m-a convins că în foarte multe situații îmi poate înlocui DSLR-ul.

Singura problemă întâmpinată este legată de palm rejection și de interfața aplicației camerei. Deși în timp am învățat cum să “manipulez” telefonul încât să reduc din apăsatul alături, interfața camerei, mai ales în modul pro, rămâne o problemă.

Nu recomand modul Pro pentru surprins instantanee. Setările manuale se fac repede dar nu ca pe un DSLR cu butoane fizice.

Modul Auto

Aici strălucește camera de pe S9+. În auto telefonul ăsta face tot ce-ți dorești cu viteza luminii și fără dureri de cap. Focus-ul este foarte rapid și exact. Foarte rar s-a întâmplat să-mi doresc punctul de focus în altă parte decât cel ales de cameră.

Singura manipulare sesizabilă a fotografiilor pe lumină este o ușoară saturare a culorilor și un balans de alb mai cald.

Camera de pe față aplică un ușor efect de înfrumusețare a pielii dar fără să creeze poze nerealiste.

Modul Live Focus

Este modul prin care se obține acel efect de bokeh, când background-ul este difuz și subiectul iese și mai mult în evidență. Cu un DSLR este ușor de obținut prin reducerea diafragmei (f-ul cât mai mic). Live focus-ul a funcționat foarte bine, mai ales că îți spune când ești la distanța optimă pentru a-l obține. Ce nu mă convinge este faptul că am obținut rezultate similare făcând poze în modul auto.

Pe lumină bună toate telefoanele de top fac poze bune, cu diferențe ce țin mai mult sau mai de subiectivism. Pe întuneric însă S9+ se descurcă parcă mai bine în detalii și acuratețea culorilor.

Dezavantajul acestei creșteri de luminozitate este “arderea” elementelor foarte luminoase din fotografii, cum ar fi reclamele luminoase, indicatoare stradale etc. Din păcate nu am reușit să fac prea multe poze noaptea, ca atare nu am poze foarte concludente.

Dacă modul Pro m-a convins că S9+ poate înlocui în multe situații DSLR-ul, modul Auto de pe S9+ mi-a reaprins pasiunea pentru acel tip de fotografie curată, eliberată de detaliile tehnice, în care aparatul nu mai există, ești doar tu, lumea și o imensă foame de a surprinde tot ce mișcă.

Alte moduri foto

În modul Food camera face o blurare circulară automată, un efect interesant aplicat pozele la mâncare dar cu diferențe minimale față de o fotografie normală. Am testat  acest mod doar de paști într-o lumină aproape perfectă, e posibil ca în lumina unui restaurant mâncarea fotografiată cu acest mod să arate mult mai spectaculos.

Am uitat să fac poze la friptură dar diferența dintre modul auto și modul food este bine reprezentată în această poza. Stânga pe Auto, drepata pe Food.

Ar Emoji este modul de realitate augumentată al camerei prin care îți faci un avatar desenat după fața ta și care preia mișcările feței în timp real. Ar emoji este un gimmick, cumva răspunsul Samsung la Animoji, gimmick-ul de la Apple.

Tot realitatea augementată te ajută să-ți “lipești” pe față mustăți, ochelari și alte chestii funny așa cum faci pe Snapchat și cu alte aplicații.

S9+ are concurență serioasă când vine vorba de cameră. Doar în universul Android există cel puțin doi concurenți cu camere excelente, Pixel 2 și Huawei P20 Pro. Dar când vine vorba de o sumă a tututor abilităților camerei foto/video cred că S9+ este învingătorul de până acum din 2018.

Video

S9+ este în acest moment cel bun telefon la înregistrarea video. Filmează 4k cu până la 60 de cadre pe secundă și datorită stabilizării optice oferă o fluiditatea a filmării în situațiile dimanimce aproape similară cu o cameră pe un rig specializat. Din păcate nu am o mașină cu care să editez video-uri 4K dar am făcut o scurtă filmare Full HD în care se observă beneficiile OIS-ului (stabilizarea optică).

Scrisul pe S9+

Că tot sunt la muncă un alt aspect important pentru mine la un device mobil este cât de ușor pot scrie pe el și pentru cât timp. Trebuie să fie suficient de mic cât să intre în buzunar dar suficient de mare pentru a scrie fără a-mi obosi ochii. Evident că nu vorbesc de sms-uri, ci de email-uri lungi, articole, romane, chestii grele.

Nu știu dacă dimensiunea lui S9+ este ideală dar experiența de a scrie pe el, mai ales cu o tastatură plaibilă pe bluetooth a fost foarte bună. Nu am scris mai mult de 10-15 minute dar cred că poate înlocui laptopul când ești pe fugă.

Bateria

Bateria este mediocră. La 3000 de mAh, bateria “te ține” aproximativ o zi, o zi jumătate după o utilizare normală. Dacă folosești telefonul și pentru productivitate fără discuție ai nevoie de o baterie suplimentară.

Vestea bună e că telefonul are încărcare rapidă și vestea și mai bună e că încărcătorul cu care vine telefonul este de acest tip.

Consumul de conținut media

S9+ este primul device mobil pe care m-aș uita la un film întreg. Motivul ? Combinația dintre excepționalul ecran și sunetul cu adevărat stereo. Dacă sunt pe drumuri și nu am opțiuni mai bune S9+ mi-ar satisface această nevoie pe deplin, fără compromisuri, evident în contextul dat.

Cum era de așteptat am avut o experiență foarte bună și cu navigarea pe internet, socializarea pe facebook, instagram, citirea de știri pe twitter sau flipboard. Mi-a plăcut foarte mult folosirea a două aplicații în același timp prin împărțirea ecranului.

Sunetul stereo oferă o spațialitate reală și foarte clară indiferent de volum. Am fost impresionat. Sunetul și ecranul de pe S9+ mi-au oferit cea mai bună experiență de consum de conținut media cu un device mobil.

Bixby

Cred că sunt printre puținii care o plac pe Bixby. Asistenta inteligentă de la Samsung m-a ajut foarte mult la treaba pentru care a fost făcută, ca interfață între tine și telefon. Fiind un noob în ale Androidului am apelat la Bixby pentru a găsi setările dorite în miliardul de setări oferite de S9+.

Chiar dacă nu la același nivel cu asistenta de la Google, Bixby s-a descurcat decent și la informații generale.

Butonul fizic dedicat lui Bixby este frustrant pentru că de duce la Bixby Home și când vrei și când nu vrei. E foarte aproape de butoanele de volum și îl apeși din greșeală. Bixby Home ar fi un loc de agregare de cartonașe din diferite aplicații, dar care funcționează ciudat, fără a alege ce anume să ia din respectivele aplicații.

De exemplu cartonașul Twitter îmi aducea un top ciudat de hashtag-uri în arabă ?! Nu am găsit setarea prin care să schimb asta.

O altă funcție interesantă dar evident încă în facere este Bixby Vision. În aplicația foto poți accesa Bixby Vision care poate recunoaște obiectele vizualizate și te poate trimite fie către un magazin virtual de unde să cumperi acel obiect sau îți oferă informații suplimentare dacă e vorba de o clădire istorică, monument, etc.

De asemenea Bixby Vision poate traduce în timp real, adică prin realitatea augumentată înlocuiește înscrisul ce se vrea tradus cu traducerea propriu-zisă.

În concluzie Bixby m-a ajutat și cred că ideea unei interfețe AI cu telefonul nu este deloc rea, rămâne de văzut în ce direcție se va duce Samsung cu Bixby.

Alte lucruri de menționat

  • slot de micro-sd card care acum poate fi până la 400 de Gb
  • browser-ul samsung are o setare foarte ușor de accesat prin care mărești fontul, extrem de utilă mai ales când ai ochii obosiți sau ai vederea mai slabă
  • are mufă de căști
  • dual sim-ul, deși nu știu cât de relevant mai este acum când toți operatorii au cam aceleași oferte iar internetul a devenit atât de accesibil. Foarte probabil un avantaj pentru cei care călătoresc.
  • senzorul este unde trebuia să fie, sub obiectivul camerei. Totuși prea aproape și nu de puține ori mi-am lăsat amprenta pe obiectiv. Un pic mai jos și mai distinct ca la Pixel-uri și ar fi fost perfect.

Aș face switch-ul de la iPhone la Samsung ?

Dacă aș compara telefoanele, fier pe fier cum se spune, Samsung oferă mai multe lucruri decât un iPhone. Camera mai bună, ecran mai bun, extensie de memorie, dual sim (pentru cei interesați) și cu S9+, sunet mai bun.

Problema rămâne tot la iOS versus Android și nu vorbesc de atașamentul față de ecosistem sau ușurința de utilizare cât de actualizări. Pe un iPhone îl pot actualiza imediat la ultima versiune pe când pentru un Samsung sau oricare alt telefon pe Android (exceptând Pixel), trebuie să aștept luni de zile. Asta e o mare problemă, în primul rând de securitate, mai ales că Android este o platformă deschisă.

Faptul că Apple are sub control și device-ul și sistemul de operare este ceea ce mă ține legat de iPhone. Dar după experiența cu S9+ pot spune sigur că îmi doresc un al doilea telefon sub forma unui Note 9.

Dacă aș fi legat de Android, da, Samsung Galaxy S9+ este clar o opțiune, dacă nu chiar cea mai bună. Dacă aș fi fost într-o țară unde se vinde oficial Pixel 2, m-aș gândi între aceste două telefoane. Sigur, în gama asta de preț sunt multe alte telefoane bune dar dacă e să faci o sumă, după părerea mea Galaxy S9+ este cel mai bun telefon pe Android în acest moment. Ah, încă ceva, dacă aș fi chitit să-mi iau un S,  nu m-aș încurca cu S9, ecranul de pe S9+ este absolut superb și merită mica diferență de dimensiune și aș zice și de preț.

 

Note:
Design
8
Ergonomie
7
Camera foto
9
Ecran
10
Baterie
7
Sunet
9
Finisaje
9
Viteză
10
review-samsung-galaxy-s9-mi-a-reaprins-pasiunea-pentru-fotografieDesign-ul cu muchiile curbate pe ambele fețe este superb dar face telefonul alunecos. Nu este un design potrivit pentru un instrument care se plimbă din mână în buzunare de zeci de ori pe zi. Problemă total rezolvabilă cu o carcasă bună. Palm rejection-ul mi-a făcut probleme, mai ales la început. Foarte ușor activam aplicații și setări pe care nu le doream. Vizualizarea de video-uri sau navigarea pe internet este o experiență unică, recunosc în mare măsură datorită acelorași muchii curbate. Ecranul de pe S9+ este probabil cel mai bun de pe piață. Sunetul este pe bune stereo adică oferă o spațialitate reală și foarte clară indiferent de volum. Sunetul și ecranul de pe S9+ mi-au oferit cea mai bună experiență de consum de conținut media cu un device mobil. Bateria este mediocră ca la toate flagship-urile subțiate de dragul modei. Cât timp am avut S9+ cu mine am avut permanent sentimentul că am un aparat foto cu telefon și nu invers. Viteza de reacție, focusul ultra rapid și calitatea demnă de un DSLR (cu asterixurile de rigoare) m-au cucerit sincer.