Toate au mers bine si frumos pana la standul Fujitsu.
Amenajat foarte elegant intr-o duba customizata pentru asemenea prezentari, standul Fujitsu te cheama sa-l vizitezi si sa-l explorezi.
Ceea ce am si facut. Ca un utilizator foarte fericit din 2004 a unui laptop fujitsu (care a vazut lumea si inevitabil a incasat multe) am intrat in standul Fujitsu ca ziarist de tehnologie dar si ca posibil cumparator pentru un nou workstation mobil.
Entuziasmul tanarului reprezentant Fujitsu in prezentarea produselor, dar si pc-ul all-in-one care nu porneste daca esti prea stresat, ne-a determinat sa scoatem camera de filmat si sa punem de un content video.
In mijlocul filmarii am fost intrerupti de o doamna, pe motiv ca nu putem filma fara acordul sau. Asta pentru ca nu stie cine suntem si unde o sa scriem.
Rapid si politicos ne-am recomandat cu nume, prenume si o traditionala carte de vizita.
Am intrebat daca acum totul este ok pentru a filma.
Pe un ton deloc convingator ni s-a spus ca e ok, dar sa vorbim cu un reprezentant tehnic si nu cu acel tanar, pentru ca nu era angajatul lor propriu-zis ci doar un fel de decor vorbitor.
Pauza si inca o pauza. Asteptam sa pocneasca din degete dupa reprezentantul tehnic, dar nimic.
Doamna tot nu intelegea de unde suntem si unde vom pune materialul. Deci nu tehnicianul era problema ci varsta, ocupatia si scopul vizitei noastre in tara lor.
Pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu, eram la o expozitie, e-x-p-o-z-i-t-i-e. Un spatiu in care expozantii vin pentru expunere, pentru a fi filmati, intrebati, comentati, etc. Asta este ideea unei expozitii.
Chiar am avut sentimentul ca ne intoarcem in timp, intr-o epoca in care filmatul din principiu era vazut ca o activitate suspecta si subversiva.
Situatia era cu atat mai hilara avand in vedere ca doar la cativa zeci de metri se discuta despre cum trebuie sa comunice brandurile in zilele noastre.
Despre faptul ca imaginea brandurilor nu se mai construieste in laboratoarele agentiilor de publicitate si PR ci pe forumuri si bloguri, in post-urile si newsfeed-urile retelelor sociale. Stiu ca pentru unii e greu de digerat aceasta democratizare a comunicarii publice, dar nu au incotro decat sa accepte si sa se adapteze.
Sigur, m-am intrebat daca sa scriu despre aceasta experienta si daca aduce ceva bun cititorului si Pulsului Tehnologiei ?
Ba chiar un prieten mi-a spus: “Sper ca esti constient ca daca scrii, e foarte posibil sa intrati pe lista neagra a celor de la Fujitsu”.
Ei bine PT nu vine de la Piscotarii Tehnologiei. Scrisul pe bune e politica noastra de comunicare, pentru a fi in ton cu doamna de la Fujitsu. Deci am rezolvat cu lista neagra.
Ce aduce bun ? Pai in primul rand oferim o poveste cu scop educativ de “asa NU” pentru cei care vor sa-si comunice un brand, mai ales la o expozitie organizata in mileniul III.
In al doilea rand ne ajuta sa intelegem si mai bine de ce o politica editoriala fara compromisuri este singura care ne intereseaza.
Asa fujiram noi de la Fujitsu.
